Societatea românească este o încrengătură de relații levantine, favoruri, nepotisme, alianțe, amantlâcuri

Și asta se vede în modul în care sunt alcătuite clanurile din instituțiile publice, din partidele politice, din ”breslele” profesionale. Totul este un ”lanț al slăbiciunilor”, un ”te servesc, mă servești”, ”sunt om cu tine, ești om cu mine”: corupție, imposture, lene, delăsare, minciună.

Cariere celebre sunt un lung șir de plicuri, de deschis uși cu capul, un sunet nesfârșit de prelung de scârțâit de canapele, de genunchi juliți sub birouri.

Corupția este singurul lucru ”la liber” în România – este pe toate gardurile, este în toate plicurile, în toate ”atențiile” – de la școală, la spital, tot într-un bal al mitei mici o ținem, până dăm în mita cea mare.

Apoi ne mirăm că murim cu zecile în fiecare zi lăsată de la Dumnezeu între fiare contorsionate de coliziuni pe șoselele din care s-a furat autostrada ca să se facă ”expres”; în spitale care nu se prăbușesc numai pentru că pereții sunt îmbibați de bacterii, că spitale noi nu se mai construiesc decât din vorbe și hârtie (să-și încaseze banii nemunciți interlopii din Clanul Studiilor de Fezabilitate), deși au trecut decenii de când au fost promise; arși de vii în cluburi lăsate să funcționeze fără să se îndeplinească normele de protecție la incendii (că s-a închis ochii, că ”oamenis suntem”); otrăviți de la degetul pe care ”Dorel” de la ”procesare” și-l bagă în cur apoi și-l pune în amestecul de produs sută la sută natural, eco și românesc? Șamd.

Legile sunt făcute să se termine în excepții, regulile nu există, îndatoriri nici atât, tot suntem alcătuiți numai din drepturi. Dreptul de-a fi în față, pe avarii. De-a fenta, de-a tăia fața, de-a fi plătit, fără a face nimic, de-a freca menta, de-a drege busuiocul.

Primii care se șterg cu Legea la fund sunt tocmai cei care ar trebui să o protejeze și să o aplice.

În rest cu toții sunt numai o cerere de respect: față de ei înșiși, nu și față de ceilalți. Respectă ”uniforma” tu, cetățeanul, că are grijă polițistul, conțopistul, anafistul, funcționarul public, să se pișe cu boltă pe ea. Tu trebuie să respecți însemnul, ei nu trebuie să respecte consemnul.

Românilor nu le pasă de corupţia sistemică şi sistematică, cea care sapă la temelia României, la temelia şanselor sociale ale copiilor noștri, la temelia dezvoltării profesionale, proprie sau a celor din familia, satul, oraşul, ţara lui, la temelia sănătăţii lor şamd, ei sunt parte, co-părtașii, co-autorii, susținătorii acesteia. Prin gesturile mărunte de zi cu zi, sunt (suntem) complicii tuturor clanurilor de la toate nivelurile instituționale și neinstituționale din România.

Nimeni nu ne obligă să fim șmecheri, să luăm fața, să trecem pe roșu, că nu trece nici omașină, să stăm în față pe avarii, să nu stăm la cozi, să cerem să fim serviți peste rând, să apelăm la pile, cunoștințe și relații – o facem noi, conștienți de ceea ce facem, inconștienți la ceea ce generează, de fapt, a generat: statul interlop roman.

Degradarea calităţii oamenilor intră în preţul plătit pentru pervertirea instituţiilor democratice. Buruienile se înmulțesc mai uşor decât plantele utile.

Mai fiți și voi atenți la ce scria Caragiale: ”Unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică, că nu le are!”

A, dar voi nu citiți, voi doar scrolați, dați like și inimioară la prostii și susțineți, cu convingere, că Paler e totuna cu Paleru (deși la ce panseuri îi puneți ca meme pe rețele, diferența n-ar fi chiar așa de mare).

Etichete:

Distribuie articolul:

Share on facebook
Share on twitter
Share on pinterest
Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole populare

Newsletter

Rămai la curent cu cele mai importante știri ale momentului.