Războiul cel rău și Războiul cel bun (adică Pacea)

Nu există Război bun, ca orice-i rău, Războiul este numai Rău, unic și indivizibil. Până și Pacea, poate v-am mai zis, este doar o altă față a Războiului, una de mentenanță. Războiu își linge rănile și se reface.

”Si vis Pacem para Bellum”. ”Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război”. Acest ”si vis” eu l-am interpretat întotdeauna ca ”dacă visezi” (la Pace). Căci Pacea este un vis. Noi suntem programați să facem Război, suntem creatorii acestuia: de la nevoia de urmași, până la nevoia de resurse.

De când romanul Publius Flavius Vegetius Renatus a folosit expresia în lucrarea sa ”De Re Militari” (volumul III), scrisă la câteva secole după Hristos, aceasta este interpretată de genul: ”O societate puternică este puțin probabil să fie atacată de către dușmani”.

Dar expresia este mai veche. O regăsim în ”Legile”, dialogul lui Platon, și în ”Shiji”, istoria Chinei antice, începută de Sima Tan, mare astrolog la curtea imperială, și finalizată de fiul acestuia, Sima Qian, în timpul dinastiei Han. Și aceeași idee o regăsim (exprimată mai dur) în fraza atribuită împăratului roman Hadrian: ”Pace prin forță sau, dacă nu se poate altfel, pace prin amenințare”.

Iar despre Pace prin Război (mă rog, amenințarea cu acesta, ca o ipotetică ”Sabie a lui Damocles” pendulând de-asupra capului dușmanilor), a scris și George Washington, în 1793, în al cincilea mesaj anual către Congres: ”Dacă dorim să asigurăm pacea, unul dintre cele mai eficiente instrumente ale prosperității noastre crescânde, trebuie să se știe că noi suntem oricând gata pentru război”.

Aproape două secole mai târziu, în 1986, Ronald Reagan a reamintit cuvintele lui Washington, adăugând: ”Știm că pacea este condiția necesară pentru ca omenirea să prospere. Dar pacea nu există prin propria sa voință. Ea depinde de noi, de curajul nostru de a o construi, de a o apăra și de a o transmite generațiilor următoare”.

Prin urmare, degeaba visăm la Pace, aceasta conține în ea germenii Războiului.

Căci (pentru Pace), ”avem nevoie de o societate puternică”. Nu o mai avem. Societatea noastră (Uniunea Europeană) și-a vândut puterea independenței energetice rușilor, prin mercantilismul unor de-alde Schroeder și Merkel, rămânând cu plăcerea imensă de a reglementa curbura bananei pe care o înghite acum când plătește (prin importuri de gaze și petrol) războiul murdar al lui Putin în Ucraina. Banii murdari atrag după ei acțiuni murdare.

Ce pare ieftin și bun azi, se dovedește că poate fi plătit cu sânge mâine.

Căci (pentru Pace), avem nevoie ”de curajul nostru de a o construi, de a o apăra și de a o transmite generaților următoare”. Care curaj, când un grad în minus în locuințele nemților, austriecilor, francezilor, ungurilor șamd, dezlănțuie protestele ”civililor”? Care proteste pun presiune pe politicienii care, mai întâi stau cu ochii în sondaje, apoi decid. Și când decid, e fie prea târziu, fie cu totul altceva decât ar fi necesar salvării Păcii.

Care curaj, când simpla prezență a armatei de știfturi și ruginituri rusești, de hoarde de nehaliți, hoți și violatori ruși în Ucraina (o, ce s-a mai dovedit maskirova rusească în aceste două luni de război!), a umplut de cozi pentru pașapoarte ghișeele tuturor secțiilor de poliție din România?

Și câte alte exemple se mai pot da, din păcate… E plină lumea ”păcii” de ”just business”, de bani murdari în numele mercantilismului, de frică și lașitate. De ”lasă-i să-și rezolve problemele, nu-i treaba noastră să ne băgăm”.

S-a ajuns la situația actuală fix ca în bancul acela cu doi afaceriști care, în drum spre afacerile lor, au dat de o balegă în drum. Și unul, ca să-și bată joc de celălalt, îi zice că-i dă 100 de dolari dacă mănâncă jumătate din balegă. Și ăla mănâncă și-și încasează banii, apoi își văd de drum.

La întoarcere, dau de jumătatea de balegă rămasă în drum. Ăluia care îi venise ideea cu suta de doari la dus, îi mersese cam prost cu afacerea, așa că celălalt îi propune să-i dea 100 de dolari dacă mănâncă restul. Ăla acceptă, mănâncă, apoi constată: ”Bă, dar noi am mâncat un rahat aici”.

”Da, mă”, îi răspunde celălalt, ”dar au circulat banii”…

Au circulat banii, așa că ne rămâne ”Pace prin forță sau, dacă nu se poate altfel, pace prin amenințare”.

Asta dă Putin la întreg Mapamondul, ca un golan. Căci după nucleare este el, care ne face pe noi. E el care spune, de când a pus gheara pe Rusia, că ”trebuie să se știe că noi suntem oricând gata pentru război”.

Ori noi (Europa în primul rând) am dormit în pace, fără a ne aminti lecțiile Istoriei despre Pacea care nu există prin propria sa voință. Ci doar într-o societate puternică, care are curajul de a o construi, de a o apăra și de a o transmite generațiilor următoare.

Ce fac ucrainenii acum, plătind un preț greu de sânge.

Că noi i-am ascultat pe demagogii care propăvăduiau ”pacea” (prin cedare: ”să nu supărăm Rusia, iaca a luat doar Crimeea, și nu de la noi; doar bombardează nițel în Siria, nu pe noi; doar au ras de pe fața pământului Cecenia, nu pe noi”) și ”ecologismul” (tot prin cedare: ”Moare Planeta, dom’le, mai bine luăm gaz și petrol de la ruși”), până am ajuns ca în bancul de la Radio Erevan: ”va fi o luptă pentru pace de nu va mai rămâne piatră pe piatră“.

Etichete:

Distribuie articolul:

Share on facebook
Share on twitter
Share on pinterest
Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole populare

Newsletter

Rămai la curent cu cele mai importante știri ale momentului.