O moarte inevitabil simbolică

de Mirel Palada

În fiecare zi mor aproximativ o sută cincizeci de mii de oameni pe întreaga planetă. Cam jumătate de Cluj, ca să înțelegem proporțiile.

Azi, din acea sută jumate de mii, un om a ieșit în evidență prin moartea sa. Căci toată viața a ieșit în evidență. O femeie. Regina Angliei.

Pe persoană fizică, moartea ei nu înseamnă nimic. A murit un om bătrîn. Dumnezeu s-o odihnească. Între ea și restul de o sută cincizeci de mii de oameni nu e nici o diferență. Cu toții muritori. Dumnezeu să-i odihnească pe toți. Cu toții o să murim, mai devreme sau mai tîrziu. Mare scofală. Carry on and keep walking. Nimic de văzut.

Pe persoană simbolică, în schimb, lucrurile stau cu totul diferit.

Pe persoană simbolică, nu a murit un om. A murit o eră.

A murit era certitudinii supremației Occidentului.

Fiind oameni cu toții, sîntem degrabă dedulciți la semnificație. Practic toată viața căutăm semne, înțelesuri. Moartea Reginei Angliei nu are cum să scape acestei vînători simbolice. Ce reprezintă moartea ei? Ce vrea să însemne? Cîntă, ghicitoare, semnificația acestei pătimirimortuare…

Viața reginei s-a suprapus în bună măsură peste zenitul tîrziu al dominației occidentale. Din 1926 încoace, de la nașterea sa, la scurt timp după Primul Război Mondial, ascendentul tehnologic al Occidentului, deja instituit cu un secol și jumătate în urmă în fața restului planetei, a decolat pur și simplu.

Secolul XX a fost secolul Occidentului, cu bunele și cu relele sale. Două războaie mondiale. O înflorire imensă a bunăstării la nivelul omului obișnuit, grație dezvoltărilor tehnologice și inserției hidrocarburilor în textura de consum energetic a societății umane, îndeosebi după cel de-al doilea război mondial.

Dar mai ales, o dominație geostrategică aproape fără rival. Doar Uniunea Sovietică ce-a mai pus probleme cît de cît supremației occidentale, căci a apucat să fure bomba atomică. Altminteri, Occidentul a fost rege necontestat al realității politice a secolului XX.

Viața Reginei Elizabeth a IIa s-a suprapus peste maximul de putere al Occidentului. Care maxim, de vreo trei decenii încoace, a început să dea rateuri, de cînd China s-a hotărît să întoarcă foaia sistemului de producție.

Și uite așa, în trei decenii, pe măsură ce regina a îmbătrînit, la fel a îmbătrînit și a început să prezinte crăpături și limitări și supremația Occidentului în fața restului lumii.

Ce se întîmplă acum în America, cu patima din jurul lui Trump, reprezintă o zbatere a societății occidentale de a se adapta noilor echilibre de forțe, îndeosebi tehnologice și populaționale, de-a lungul și de-a latul planetei.

Occidentul nu mai deține monopolul de cunoaștere. Nici cel financiar. Occidentul n-a deținut niciodată monopolul de resurse. Occidentul începe, încetul cu încetul, să nu mai dețină nici supremația de putere armată.

Nu mai vorbesc de principala caracteristică, de la care pleacă toate, demografia. Demography is destiny, e vorba dragă geostrategilor. Și iată cum demografia își face încetul cu încetul efectul, în mod implacabil.

Secolul XXI va fi asiatic, profețesc din ce în ce mai mulți analiști ai puterii. Capcana lui Tucidide ce se cască între Occidentul pe cale de epuizare și Orientul pe cale de resurgescență devine din ce în ce mai evidentă.

Va plesni arcul? Se va declanșa războiul? Va fi Taiwanul nou Sarajevo? Vor încerca americanii să-i contracareze pe chinezi? Cît vor răbda tensiunile în creștere?

Aceste întrebări stau pe buzele multora. Cel puțin ale celor care înțeleg cît de cît cum se mișcă lumea asta. Englezii au multe de temut de la viitor, fiind vîrf de lance al Occidentului ofensiv și belicos și imperialist.

Le va ține în continuare joaca? Vor reuși să păstreze bunele năravuri de extracție de plus valoare din țările Lumii a Doua, ajutați de diferențialul tehnologic și financiar? Le vor da chinezii și indienii peste nas, cu asupră de răzbunare istorică? Ce le rezervă următoarele decenii?

Aceste temeri vin să primească o pecete simbolică prin moartea reginei Angliei. Un augur, cel mai probabil de-ăla rău. Moartea reginei simbolizează moartea puterii occidentale asupra celorlalți. Nu acum. Nu prea se întîmplă nimic în societate brusc. Încetul cu încetul, în deceniile care vin. Dar pentru că oamenii sînt însetați de simboluri, ea reprezintă un necesar semn brusc, tăios al lucrurilor care va să fie. A portent of things to come.

Regina a murit. Va veni un nou rege. Dar va fi un rege diferit, pentru vremuri diferite. Un rege moale, pentru o Anglie ceva mai moale, ceva mai neputincioasă.

Dumnezeu s-o odihnească în pace, și pe regină, și epoca pe care a reprezentat-o. Și nu uitați. În fiecare zi mor aproape o sută cincizeci de mii de oameni. Regina e doar unul din nenumăratele suflete care mor, nebăgate în seamă, nespovedite, neîmpărtășite, spre grabnică uitare.

Dumnezeu să-i odihnească pe toți.

Etichete:

Distribuie articolul:

Share on facebook
Share on twitter
Share on pinterest
Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole populare

Newsletter

Rămai la curent cu cele mai importante știri ale momentului.